BLESTEM




[ IV ]



Un murmur zidește cetatea de nori
Sub tunet de plumb, în amestec de vânt,
Căzând peste dâmb și-al rugii cuvânt,
Cu tremur unind blestemul din zori
Prin crengile rupte și glasuri de ciori;
Din marea de neguri, cu fulgerul frânt,
Lumină și-apasă, din cerul înfrânt,
Spre stâncile-abrupte, prinse-n fiori,
Sfidând o tăcere, sub nori călători -
Nu-i larmă în cer, nici teamă aparte
Să farme tăceri, când nori își desparte,
Lăsându-le prins, cu slovă din carte,
Sub lacrimi, durere, ori zei trădători,
Cari le-au desprins, pre limbă de moarte!..




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"